INTERVIU CU RALUCA (2)

inima rosie-  Vrei sa facem un exercitiu deosebit de interesant?…am intrebat-o pe Raluca.

-  Da, bineinteles!…a fost raspunsul ei.

-  Bine, atunci ia o foaie de hartie si impatureste-o in patru. In fiecare din cele patru dreptunghiuri formate scrie un aspect care este foarte important din viata ta. Cand termini imi spui.

 

-  Gata, am terminat!

-  Acum, rupi foaia de hartie in patru, pe cele doua indoituri si vei obtine patru dreptunghiuri de hartie, pe fiecare dreptunghi vei avea scris un aspect important din viata ta. Cand ai obtinut patru dreptunghiuri mergem mai departe.

 

-  Am patru dreptunghiuri in fata mea, imi spuse Raluca!

-  Foarte bine! Acum va trebui sa faci o actiune deosebit de importanta. Va trebuie sa renunti la un aspect din cele patru si vei ramane cu trei aspecte adica cu trei dreptunghiuri de hartie. Te astept sa faci actiunea.

 

-  Am terminat-o!

-  Excelent! Acum vei merge mai departe si trebuie sa renunti la inca un aspect important, ramanand cu doua dreptunghiuri.

-   Da, acum am doua dreptunghiuri.

-   Bine, mai departe trebuie sa mai renunti la inca un aspect important dupa care vei ramane in mana cu un singur dreptunghi de hartie.

 

-   Am facut-o si pe aceasta.

-   Deci ai ramas in mana cu o foaie de hartie pe care scrie care este cel mai important aspect din viata ta. Asa este?

-   Da, asa este!

-   Acum te rog foarte mult sa scrii pe acea foaie de hartie, care este timpul zilnic pe care tu il aloci acelui aspect foarte important din viata ta.

 

-   Waw!!! A spus Raluca.

-   Ce sa petrecut, am intrebat eu?

-   Incredibil. Desi este cel mai important aspect din viata mea, dupa ce am scris timpul alocat a rezultat ca aloc foarte putin timp. Nu-mi vine sa cred. Cum este posibil? Aspectului cel mai important din viata mea eu ii aloc foarte putin timp. Dar stai putin! Daca ma uit bine si la celelalte trei aspecte la care a trebuit sa renunt dar care sunt importante in viata mea, imi dau seama ca si pentru ele aloc putin timp. Nu…se…poaaaate!

 

-   Ba, uite ca se poate! Se produce aceasta discrepanta pentru ca nu acordam suficienta atentie practicii pe care trebuie sa o depunem zilnic pentru aspectele importante din viata noastra, daca noi spunem ca sunt importante. Aceasta se produce pentru ca ne lasam angrenati de lucrurile marunte din viata de zi cu zi si nu prioritizam pe cele importante. Acum iti este clar ce trebuie sa faci zilnic!

-   Da, imi este deosebit de clar! Practica zilnica.

 

-   Practica zilnica cu tot ce faci. Adica sa urmaresti sa faci zilnic actiuni in care sa fii pe deplin constienta. Sa nu mai faci actiuni pe pilot automat. Fiind pe deplin constienta in actiunile pe care le faci, te descoperi pe tine.

-   Tu spui acum, ca daca fac o actiune banala sa constientizez acea actiune.

-   Exact! Sa fii prezenta in acea actiune. Sa vezi ce emotii declanseaza in tine si in cei din jurul tau acea actiune. Sa vezi daca iti place sa faci acea actiune, de ce iti place sau nu-ti place. Fiind prezent in actiune, adica avand starea de martor nu te mai indentifici cu actiunea, nu mai spui „eu fac aceasta actiune”, ci incet incet iti vei da seama ca nu tu faci actiunea ci aceasta este modalitatea prin  care Universul actioneaza. Actionand in acest mod, sinele fals adica ego-ul incepe sa se aseze la locul lui si sa nu mai fie el buricul pamantului.

 

-   Adica vrei sa spui ca trebuie sa ma focusez pe actiunea respectiva?

-   Nu asta am vrut sa spun! Te poti focusa pe o actiune si sa nu fii prezent in acea actiune.

-   Stai putin ca acum m-ai pierdut!…mi replica Raluca putin confuza. Cum adica?

-   Fii atenta! A te focusa pe o actiune inseamna sa dai atentie foarte mare actiunii respective, dar acordand atentie actiunii si uitand sa ai si starea de martor simultan cu desfasurarea actiunii, nu te va duce in a fi prezenta in acea actiune. Exista o vorba care este edificatoare in acest sens. Se spune ”m-a furat actiunea” sau „m-a furat peisajul”. In momentul cand tu esti furata, esti dusa in alta parte si nu mai poti fi prezenta aici si acum.

 

-   Da, acum este mai clar!

-   Imagineaza-ti ca te uiti la un film si esti o persoana cu un nivel emotional ridicat. La un moment dat te vei identifica cu actiunea filmului. Dar tu te uiti la film tu nu esti actiunea filmului. Deci tu nu trebuie sa te identifici cu actiunea. Identificarea cu actiunea este de fapt identificarea cu ego-ul „eu fac”.

-   Am aici o intrebare. Tu ai spus ca nu trebuie sa te identifici cu actiunea?

-   Da, exact!

-   Dar, intentia actorului este tocmai sa te pierzi in actiune sa te identifici cu ea.

-   Si aici ai dreptate! Dar de ce vrea actorul sa faci asta?

-   Nu stiu! Imi raspunse Raluca dupa un timp de gandire.

-   Crezi ca daca te-ai duce la un film si acel film nu transmite nici un fel de emotie, te-ai mai duce la film?

-   Nu!!!

-   Actorul urmareste sa declanseze emotii, pentru ca astfel el poate castiga bani. Tot ce inseamna manipulare, tot ce inseamna persuasiune, nu face altceva decat sa declanseze emotii, pentru ca eu sa fac actiunea pe care o doreste altcineva.

-   Tu crezi ca actorul se identifica cu rolul pe care il joaca?

-   Unii da, se identifica! Imi spuse Raluca.

-   Crezi ca un actor care il joaca pe Stefan cel Mare chiar este Stefan cel Mare?

-   El nu!

-   Deci nu se identifica cu rolul pe care il joaca. El stie foarte clar ca este George Calboreanu care il joaca pe Stefan cel Mare.

-   Dar, totusi sunt unii care se identifica cu personajele.

-   Nu se produce identificare cu personajele, ceea ce se produce este intrarea actorului intr-o stare emotionala ca sa iti transmita tie emotii. El intra in acea stare emotionala la comanda, sau mai bine spus in mod constient.

-   Crezi ca in acel moment cand actorul isi joaca rolul, el se detaseaza?

 

-   Da, bineinteles! Identificarea cu o emotie el o face intentionat, el doreste sa faca acest lucru, el urmareste constient sa transmita emotii, ba mai mult, fiind foarte atent pe scena la colegii sai, la public el poate sa genereze si mai multa emotie. Acea emotie pe care actorul urmareste sa o transmita catre tine, trece si prin el pentru ca daca nu ar trece prin el, actorul nu ar putea transmite nimic. Diferenta intre actor si spectator este ca actorul intra intr-o emotie in mod constient pe cand spectatorul nu. Actorul stie in orice secunda ce trebuie sa mai faca ca sa genereze o anumita emotie. Spectatorul nu stie ce urmeaza in momentul urmator. Actorul stie foarte bine ce urmeaza in fiecare moment. El se joaca cu emotiile pe care le declanseaza. Se si spune ca actorul joaca un rol, el nu este rolul. Actorul se joaca cu emotiile pe care le declanseaza.

 

-   Da, asta este o chestie super tareeee!!!

-   Exact! In momentul cand esti constient te poti juca acolo si tot ce se petrece nu te mai afecteaza. In momentul cand te joci poti iesi foarte bine si usor din zona de confort. In momentul cand te joci poti foarte usor sa oferi libertate torala celuilalt, pentru ca asa cum cred ca stii, perceptia fata de o relatie de cuplu este ca odata intrat intr-o relatie ti-ai pierdut libertatea.

-   Da, am patit-o pe pielea mea!, imi spuse Raluca cu o usoara emotie in voce.

 

Concluziile care se pot trage din aceasta discutie sunt ca daca nu reusesc sa fiu stabil din punct de vedere emotional, nu am nici o sansa sa intru intr-o relatie de cuplu care sa functioneze normal. Nu am nici o sansa sa devin o persoana matura. O persoana matura este o persoana care isi cunoaste valoarea si nu seidentifica cu rolul pe care il joaca pe scena vietii la un anumit moment al existentei ei.

 

O persoana matura intra intr-o relatie de cuplu, ca sa ofere din ce are el de oferit si sa primeasca din ce are celalalt de oferit.  O relatie ca sa existe are nevoie ca cei doi sa pune valoare in acea relatie.

 

O relatie este o noua entitate care se naste intre cei doi si care incepe sa aiba propriile necesitati. Asa cum un copil are nevoie de hrana, atentie, afectiune, la fel si relatia are nevoie de aceleasi aspecte asupra carora trebuie ca cei doi sa se aplece pentru ca relatia sa functioneze din ce in ce ma bine, adica sa creasca.

 

As vrea sa te intreb pe tine cel care esti cititor sau cititoare:

Ce crezi ca este mai important, drumul parcurs ca sa ajungi la destinatie sau destinatia?

 

 

Cu multa iubire

Raluca si Adrian

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *