JOCUL

dali_windmillAstazi am primit un articol de la buna mea prietena Gwenola, ea fiind si o fidela cititoare a site-ului. Mi-a placut intr-un mod deosebit abordarea ei referitoare la faptul ca noi “oamenii mari” am uitat sa ne jucam.

Cred ca datorita acestei amnezii noi cei mari am inceput sa avem tot felul de probleme pe care nu le-am avut cand eram copii.  Dar mai bine va las sa cititi articolul!

 

“You do not become good by trying to be good, but by finding the goodness that is already within you, and allowing that goodness to emerge.” – Eckhart Tolle

 

„Devino bun nu prin stradania de a fi bun, ci regasind bunatatea deja existenta in tine si permitandu-i sa izvorasca” – Eckhart Tolle

 

 

Jocul. Imi privesc fiul jucandu-se. Tocmai s-a imbracat cu o bluza de-a mea, si-a pus pantofii mei cu toc si mi-a luat poseta. Se priveste incantat in oglinda, in timp ce poarta un dialog imaginar cu educatorea gradinitei. Pentru el, totul e posibil! Isi pune pantofii cu toc, e mama; agita un bat, e luptator; iar daca nu se poate uita la desene plange “pentru ca e mami racita”… Povestile pe care le creeaza in jurul oricarei stari, viteza cu care trece de la una la alta, total scufundat in trairea de moment, trezesc in mine dorul de spontaneitate.

 

Candva, ma jucam si eu… Copiii fac sa vibreze in mine acel trecut. Insa spiritul jocului doarme inca adanc pe fundul apei. Cand oare am devenit femeia matura, coplesita de responsabilitati si care rade din ce in ce mai rar? In universul pe care-l creez zi de zi, transpir straduindu-ma sa pastrez ordinea, linistea. Facturile platite la timp, relatii cat mai amiabile cu toata lumea, chiar si cu persoane pe care mi-as dori sa le sterg cu buretele din peisajul existentei mele. Exista clipe in care as vrea si eu sa-mi pun niste pantofi cu cinci numere mai mari!

 

Zilele trecute a venit in vizita la noi o fata. Are doar 20 de ani; pe ea inca n-au facut-o grijile sa uite de joaca. S-a extaziat in fata unui perete pe care incepusem sa-l pictez cu vreun an in urma; eu una treceam indiferenta pe langa aceasta simfonie neterminata. Justificarea mea? “Acum altele sunt mai importante, o sa vina vremea si pentru asta”…

 

M-am oprit si eu in fata peretelui, parca pentru prima oara. Fara sa-mi propun sa termin lucrarea, am simtit cum se naste din nou in mine bucuria de a tine pensula in mana si de a mangaia piatra rece cu culori… parca mi-a inflorit sufletul!

 

Eu cred ca noi ne simtim cu totii artisti. In sufletul nostru exista dorinta de a creea frumosul printr-o pasiune care ne-a captat de copii. Artistul se joaca, cufundat in inspiratia sa, asemeni copiilor. In lumea sa, clipa prezenta e tot ce conteaza. Iar momentul prezent e incarcat de iubire… Ce dovada mai buna de iubire fata de noi insine am putea aduce, alta decat sa eliberam artistul interior?

 

Parafrazandu-l pe Eckhart Tolle (sigur nu va afla prea curand:) – zic si eu: arta este deja in tine. Esti artist, joaca-te!

 

 Gwenola

10 thoughts on “JOCUL

  1. Adriana says:

    Superb!Trebuie doar sa ne facem timp si pentru sufletul nostru ;sa avem rabdarea de a ne asculta ,,vocea interioara” ,care intotdeauna ne va spune ce sa facem pentru a fi autentici!Restul…vine de la sine…daca perseveram!
    Eu ,,lucrez”zilnic cu copiii si beneficiez din plin de contactul cu ,,energia”lor pura,luminoasa si inocenta!!!!
    Chiar daca sunt profesoara sau mai bine zis,tocmai de aceea,ma ,,prind”zilnic in ,,jocul”lor continuu ,asta facandu-ne pe toti sa fim mai fericiti-la scoala!!!!

  2. atlasu says:

    Adriana, esti o fericita sa poti lucra zilnic cu copiii si te poti bucura de aceasta stare de autenticitate pe care ei o traiesc din plin.

    Pe mine incep sa ma enerveze din ce in ce mai tare mastile pe care uneori mi le pun ca sa par ceea ce nu sunt.

  3. Gwenola says:

    Draga Adriana,

    Multumesc pentru apreciere. Entuziasmul tau e molipsitor!

    A ajunge sa te prinzi in jocul copiilor, ca si in orice fel de joc, necesita spargerea unei bariere in primul rand mentale. Eu percep ca pe un moment de gratie strafulgerarea lui “a nu te lua prea in serios”. Exista atatea ocazii! Cat de norocoasa esti ca te deschizi fata de ele :)

  4. Adriana says:

    Daca nu ,,spargeam ” o gramada de bariere…n-asi mai fi existat!!!Adica nu a-si mai fi fost,,eu”! Despre toata aceasta ,,aventura” a cunoasterii de sine si a bucuriei de a trai voi scrie o carte:,,Cartea vietii mele”!

  5. Gwenola says:

    E fain ca ti-ai dat seama de asta. La fel si eu, doar ca mai uit uneori… Probabil bucuria ta de a trai ii va inspira si pe altii – mult spor la scris! Inteleg ca inspiratia este deja :)

  6. Raluca says:

    Foarte frumos articolul Adrian. Un excelent indemn sa ne concentram pe clipa repzenta si sa o traim din plin.

  7. Dora says:

    Minunat articol!
    Hai sa fim copii si sa ne bucuram in fiecare zi!
    Jocul cu cei mici iti da o energie nemasurata daca stii sa intri in starea lor.
    Si eu sunt fericita ca meseria ma ajuta sa intru in “mintea copiilor”, sa ma joc si sa ma bucur alaturi de ei.
    Felicitrai Adrian!
    Felicitari Gwenola!

  8. atlasu says:

    Si tie felicitari Dora, pentru norocul pe care il ai ca poti intra in “mintea copiilor”.

  9. atlasu says:

    Raluca! Acest secret il primim de la toti maestrii spirituali.
    Toti ne-au spus ca nu exista decat momentu prezent.
    Si copiii ne fac sa traim acest moment existential.

  10. gwenola emilia says:

    Draga Dora, multumesc pentru apreciere! Viata, cu inspiratia ei inegalabila este de fapt cea care a vorbit prin mine in aceasta scurta poveste… Tot ce este autentic si care provine din experienta transmite acest stravechi mesaj al intelepciunii: traieste frumos, traieste din plin, traieste in prezent!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *