SCHIMBAREA

the-melting-watchIn timp ce scriam partea a doua la articolul IUBIREA…vis sau realitate, s-a produs o sincronicitate foarte frumoasa. Am primit un articol de la Gwenola cu un subiect similar cu cel abordat de mine.

 

Ceea ce Gwenola a scris in articolul ei este o dovada clara ca nu putem sa invatam sa iubim, daca nu incepem acest demers cu noi insine.  Este o mare gluma sa credem ca putem iubi pe cineva si sa nu putem sa ne iubim pe noi.

 

Dar, mai bine va las sa cititi articolul.

Articolul incepe cu o magistrala cugetare asupra a ce inseamna visul si ce inseamna realitatea.

 

“Am visat ca eram un fluture rotindu-si aripile catre cer; apoi m-am trezit. Ma intreb: sunt oare un om care a visat ca e fluture, sau un fluture care s-a visat om?” (Chuang-Tzu)

 

Ideea ca noi suntem una cu ceilalti, ca totul se afla in noi, nu e noua. Cu siguranta ai auzit si tu vorbindu-se despre asta. A devenit chiar trendy sa vehiculam idei din aceasta sfera; ajutor mult ne dau si documentarele de popularizare de pe Discovery si National Geographic, laolalta cu filme care au facut furori – precum  “The Secret” sau “What the bleep do we know”. Dar ce impact au toate astea asupra felului nostru de a intelege iubirea? Exista vreo legatura intre cat de profund iubim si ceea ce ni se intampla?

 

Taoistii se visau fluturi… In anii ’60, un tip pe nume Lorenz a dat un nume acestui vis: teoria haosului. Fizica cuantica si calculatoarele au schimbat fata lumii. Noua paradigma care se naste in zorii unei viziuni inedite despre lume contrazice toate invataturile de bun-simt din lumea occidentala. Corpurile solide nu sunt neaparat solide, Pamantul ar putea avea o gaura in mijloc, iar originea noastra ar putea fi extraterestra sau am putea fi niste experimente de laborator. Aceste ipoteze extravagante sunt avansate de oamenii de stiinta in urma descoperirilor care vin spre noi in avalansa, cu o asemenea viteza incat nu le putem asimila. In timp ce noi, muritorii de rand, suntem cu ochii pe ceas sa vedem daca dispunem de suficient timp pentru urmatoarea sarcina, uitam ca suntem intr-un continuum spatiu-timp si ca am fi foarte potriviti ca personaje din picturile lui Dali cu orologii topite in peisaj.

 

In epoca actuala, este uimitor modul in care secrete stravechi ale intelepciunii se dezvaluie urechilor si inimii, fiind accesibile pe platforme populare precum Wikipedia sau YouTube. Dalai Lama are intruniri cu oameni de stiinta ce studiaza realitatea constiintei globale si care se inspira din spiritualitatea milenara, cautand sa confirme pentru civilizatia vestica ceea ce Orientul ridicase deja la rang de adevar suprem: noi suntem in tot si totul se afla in noi.

 

Personal, experimentez – la fel ca noi toti – efectul bataii aripilor unui fluture. Sau chiar ai mai multor fluturi… Inca din copilarie m-am confruntat cu problema imaginii. Atunci si-a deschis larg un fluture aripile pentru prima data, iar turbioanele create de zborul sau s-au propagat pana in prezent. Am auzit de multe ori ca “esti cam plinuta” si de fiecare data conotatia era ca “ceva nu e in regula” – pana cand mi s-a format un sant pe creier: “plinuta” egal “imperfecta”. In lumea noastra e greu sa iubesti ceva considerat imperfect. Ne indragostim nebuneste si vedem in obiectul indragostirii noastre contrapartea perfecta (a ceva imperfect!), care urmeaza sa ne completeze pe deplin pentru a atinge starea de fericire ideala. Si nu neaparat ca am sti ce reprezinta acea stare… Desigur, dupa cum ati trait marea majoritate, in scurt timp incepem sa observam anumite “defecte de fabricatie” – mici crapaturi in intruchiparea perfectiunii. Dar suntem maestri in a le masca, in primul rand fata de noi insine. Si facem neaparat asta, pentru ca altfel… nu am mai putea iubi nebuneste acea fiinta. Dar cand e vorba de noi insine?

 

Eu nu am reusit sa mimez ca sunt perfecta fata de mine. Santul sapat pe creier in copilarie m-a impiedicat sa fac asta. Si nu eram capabila sa-i aud pe cei care-mi spuneau ca sunt foarte frumoasa. Asa ca am incercat cu multe diete, sport, nutritie sanatoasa, in speranta ca voi ajunge sa arat minunat. Pe masura ce deveneam mai inteleapta in privinta stilului de viata, incercam sa ma consolez spunandu-mi ca macar sunt desteapta. Dar suferinta fetitei plinute nu a trecut multa vreme…

 

Cum a afectat acest lucru restul lumii? I-a pasat cuiva ca eu sufeream ca nu am un corp perfect? Multa vreme am crezut ca nu. Vedeam oamenii miscandu-se relaxat, in vietile lor stralucitoare si nonsalante. Parea ca eu sunt singura care ascunde o mare suferinta. Treptat, in ani multi, mi-am dat seama ca nu ma iubeam deloc. Pentru a ma valoriza, ma epuizam ajutandu-i pe cei din jur si incercand sa-mi cresc in acest fel cota. Desi ma consider actulamente o persoana altruista si stiu ca de-a lungul vietii am infaptuit multe acte de generozitate, pot sa afirm cu tarie ca dorinta de a face bine s-a inmultit exponential din clipa in care a inceput sa-mi placa de mine si a devenit parca mai pura.

 

Unul dintre efectele acceptarii de sine este acela ca, la ora actuala, ii pot iubi pe cei dragi si in acelasi timp ma pot uita la defectele lor fara suferinta profunda ca ei aleg sa traiasca dupa standarde uneori total diferite de ale mele. Incetez, pe zi ce trece, sa mai impun restului lumii sa se miste in ritmul meu; sunt mai degraba atenta sa contemplu dansul fiecarei forme de viata si, atunci cand reusesc aceasta, observ armonia intrinseca creatiei. Cred ca si tu ai trecut prin asemenea clipe, in care ai simtit perfectiunea in tot ce este imperfect cum se imbina intr-un minunat tablou de ansamblu. De ce, atunci, n-am incerca sa traim cat mai des aceasta stare de acceptare – pana la a o face dominanta vietii noastre?

 

Pentru mine, deschiderea catre varietatea manifestarii in multiplele ei forme, este modul in care invat sa iubesc cu adevarat, profund si complex dar in acelasi timp minunat simplu. A inceput cu mine, iar procesul continua si va dura probabil pana la sfarsitul vietii mele. Uneori simt clar ca am mai trecut un prag al acceptarii si parca mi se deschide un nou drum in fata. Sau poate e acelasi drum, dupa o cotitura…

 

O alta calitate amplificata in mine de acceptare este puterea de a ierta. Chiar scriind aceste randuri imi dau seama ca suna oarecum ideal si ireal. Nu, inca nu stiu sa iert sau sa accept pe deplin – dar sunt intr-o continua transformare si, atunci cand iert, o fac din tot sufletul si cu iubire. Iubirea insoteste mult mai multe din actele mele si sper ca intr-o buna zi sentimentul datoriei se va diminua sau va disparea, iar eu voi deveni lumina.

 

Intelegand tot mai mult faptul ca ma pedepseam pentru ca ma consideram imperfecta, am realizat ca o mare parte a suferintei mele interioare este iluzorie, fiind intretinuta de idei preconcepute si rigide. Faptul ca am eliminat intr-o anumita masura acest balast al suferintei, mi-a redat disponibilitatea de a fi receptiva la suferintele celor din jur, inclusiv ale naturii. Am simtit conxiunea dintre fiinta mea si TOTUL. Cumva, intuiesc ca fericirea mea este legata de fericirea a tot ce respira in univers. Si viceversa.

 

De aceea, intrebarea care cred ca ar trebui sa ne preocupe pe toti este:

CUM POT EU CONTRIBUI LA A CREEA O LUME MAI BUNA?

 

Este o intrebare mare, dar sunt sigura ca si tu ii simti vibratia in suflet, daca opresti o clipa rotitele angrenajului mental. Ea poate determina rostul existentei noastre pe acest Pamant. Ar fi frumos sa-ti raspunzi in linistea intimitatii tale, dar cred ca si sa impartasesti raspunsul cu ceilalti – daca vei simti sa o faci. Eu am avut impusul de a scrie despre toate aceste trairi personale, probabil in primul rand pentru mine. Dar iti dedic tie randurile de mai sus si ne urez, tuturor, SUCCES!

 

 

Gwenola

2 thoughts on “SCHIMBAREA

  1. Horia says:

    EXCELENT! Mi-a placut enorm articolul si mesajul transmis.

    Exprimarea in scris e ridicata la rang de excelenta si am reusit sa traiesc o data cu autorul emotia pe care acesta a dorit sa o transmita.

    Chiar am am simtit ca rezonez in totalitate cu cele descrise in articolul de mai sus si ma simt cu atat mai onorat ca sunt primul care sa faca o apreciere a randurilor de mai sus.

    Felicitari sincere si la mai multe articole de acelasi calibru!

  2. adrian says:

    Horea,

    Si pentru mine a fost o mare surpriza sa citesc acest articol primit de la Gwenola, o cititoare a blogului.

    Mi-a placut foarte mult sa constat faptul ca incepem sa ne asumam SHIMBAREA. Asta inseamna ca incepem sa ne trezim si astfel actiunile noastre produc schimbari de constiinta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *